Arhitect Ilinca Păun Constantinescu. Oraşele în declin: Cum moare şi renaşte mortul urban

in Interviu | 8 Septembrie 2016, 13:30 | 0 comentarii

Ilinca Păun Constanti­nes­cu este profesor la Uni­versitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu". Este mintea & sufletul din spatele expoziţiei "Shrinking Cities". Ilinca povesteşte în interviu despre cum respiră şi moare un oraş şi despre ce-i de fă­cut (strategic) pentru re­naş­terea mortului urban.
Uite ce a făcut Ilinca. Ce în­seamnă "Shrinking Cities"
Cercetarea „Shrinking Cities în România” vorbește despre declinul și contracția orașelor românești ca fe­no­men de amploare. Datele sta­tistice arată că majorita­tea orașelor din România, de varii dimensiuni și tipo­logii (orașe mici turistice, in­dustriale, orașe cu profil agricol, orașe-port la Dună­re) se con­fruntă astăzi cu diferite tipuri de declin: socio-cultural, economic, fizic, de­mo­grafic. Jumătate din orașele țării au în acest moment cu o cincime de locuitori mai pu­țin decât în 1990, însă problematicii shrinking îi este încă acordată puțină importanță, cu toate că de la teoretizarea în spațiul germanic a acestui fenomen a trecut deja mai bine de un de­ceniu.
Reunind un grup larg de cercetători, artiști și practici­eni și presărată cu diverse eve­­nimente periodice, „Shrin­king Cities în România” re­prezintă o premieră în aduce­rea la lumină a acestui feno­men acut și omniprezent, pe care îl prezintă sub o formă atractivă și interactivă, încercând articularea unei percep­ții pozitive asupra unui fe­no­men care pare să aibă, la pri­ma vedere, conotații ex­clusiv negative.

Prezentăm integral interviul cu Ilinca Păun Constan­ti­nescu:

Reporter: Când moare un oraş?
Ilinca: Un oraș ajunge într-un punct de transformare ireversibilă când se su­prapun următoarele forme de declin: cel social și cultu­ral, cel fizic, cel economic și cel demografic. Cu alte cu­vin­te, se închid facilitățile ur­bane de orice tip, precum cele destinate culturii, spor­tului, comerțului, clădirile și spațiile abandonate sunt din ce în ce mai multe vizibile, lo­curile de muncă se îm­pu­ți­nea­ză, populația îmbă­trâ­neș­te sau pleacă, iar orașul „in­tră la apă”.

Reporter: Faceţi o scur­tă călătorie prin oraşele Ro­mâniei. Pe zone, unde dispar cele mai multe? De ce? Cum a fost în interbe­lic?
Ilinca: Pentru expoziția de la MNAC am făcut o har­tă a depopulării tuturor ora­șelor din țară, în care e vizi­bilă o scădere generalizată, cu accent în zonele puternic dezindustrializate, precum Caraș-Severin, Hunedoara, sau chiar Brașov și Prahova. Există și alte motive, precum emigrația în masă, care se pe­­trece în unele zone ale Mol­dovei, de exemplu. În interbelic, România era cu precă­de­re rurală și abia se punea la cale un plan de urbaniza­re, intrerupt apoi de război și de schimbările administrative-teritoriale majore ale anilor ‘50. Anumite idei din perioada interbelică au fost reluate mai apoi și după răz­boi, însă spre sfârșitul peri­oa­dei comuniste proiectele economice megalomanice au condus către un eșec al ur­banizării. De acolo începe destructurarea industrială a anilor’90, pe care se suprapun problemele anilor 2000.

Reporter: Ce înseamnă un Ferentari?
Ilinca: Înseamnă un spa­țiu marginalizat, ocolit, stig­matizat social de cele mai mul­te ori în mod nejustificat. În acest sens, există câte un Ferentari în orice oraș: un cartier sărac, decrepit, rău-famat, evitat, puternic segregat etnic sau din cauza sărăciei. Pe de o parte, în rea­litate lucrurile nu stau așa de rău precum sunt percepute, însă neintegrarea acestui spațiu în restul orașului face ca lucrurile să se înrău­tă­țeas­că. E un cerc vicios.

Reporter: Dar o Copşă Mică?
Ilinca: Un orășel care, de când s-a născut, a respirat dintr-un singur motiv, care acum nu mai există. Are însă de ales: ori moare asfixiat, ori găsește altă rațiune de a trăi și altă metodă de a răsufla.

Reporter: Ce-i de făcut?
Ilinca: În primul rând, să privim realitatea în față, nevoalată. Înainte de orice re­forme economice sau so­cia­le, primul pas este cel al ac­ceptării și apoi al contu­rării unei viziuni strategice. Problemele majore pe care le au cazurile reprezentative de mai sus provin fie dintr-o necunoaștere, fie dintr-o neaccceptare a lor. Pe urmă, să ni le asumăm și să ne im­plicăm și fiecare dintre noi în acțiuni civice legate de orașele noastre. Suma fiecă­rui micro-gest poate să conducă spre un efect major. Schimbarea esențială și du­ra­bilă este aceea ce vine din interiorul orașelor, în afara directivelor UE sau a altora prea îndepărtate pentru a cunoaște cu adevărat detalii­le problemei. Punctul de ple­care al orașelor shrinking ar trebui să fie îmbunătățirea ca­lității vieții folosind întâi resursele existente.

Reporter: Cum poate renaşte mortul urban?
Ilinca: Putem discuta (grosso-modo) de două scenarii extreme ale metamorfozei: unul este orientat spre o descreștere sigură, celălalt spre o posibilă creștere. În ca­zul unei contracții constan­te, când orașul dispare, func­țiunile, viața comunității, tre­buie ajutate să se ajusteze în mod sănătos acestor redu­ceri. Când mai este o șansă, di­ver­se proiecte salvatoare, fie top-down, fie bottom-up (de exemplu conversii, res­pectiv intervenții artistice) îi schimbă treptat orașului iden­titatea, pregătindu-l în timp spre o pantă ascendentă. Interesant este că, odată înțeles mecanismul orașului, de organism care se poate umfla sau dezumfla, ambele scenarii, fie de creștere sau de descreștere, se pot baza pe strategii asemănătoare. Orașului trebuiesă i se îngăduie să fie flexibil.

Reporter: Ce-nseamnă zidurile? Ce spune un zid despre un om?
Ilinca: Din păcate, suntem deseori înconjurați de zi­duri și bariere invizibile, care ne împiedică să cunoaș­tem probleme aflate la doi pași. Câteodată stă în pute­rea noastră să mai dărâmăm câte un zid. Sau măcar să pictăm pe ele. Asta am încercat să facem noi cu expoziția.


Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul

Cele mai citite articole

  • ASTAZI
  • ULTIMELE 7 ZILE
  • ULTIMELE 30 DE ZILE
ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com