Bălăceanu-Stolnici despre ce reprezintă Regina Ana, soţia ultimului Rege al României

in Interviu | 18 August 2016, 00:25 | 0 comentarii

Istoricul Constantin Bă­lă­ceanu-Stolnici a vorbit în­tr-un interviu despre viaţa Re­ginei Ana, ce a reprezentat pentru români și dacă este pregătită România să revină la monarhie.

"Regina Ana înainte de a se mărita, a fost vânzătoare la New York, nu trebuie să ui­tăm, deși era scoborâtoare din familia mare, din Bour­bon-Parma. Împreună cu Re­gele Mihai a avut o fermă care nu era lucru ușor de con­dus și care nu le crea un confort care să fie corespunzător cu rangul pe care îl aveau și cu educația primită" a declarat istoricul Cons­tan­tin Bălăceanu-Stolnici în in­terviul acordat.

Totodată acesta a mai spus că în căsnicia de 68 de ani pe care a avut-o cu Re­ge­le Mihai "au avut şi momen­te dificile" şi că traiul în exil nu a fost unul uşor. "A avut un moment dificil când a fost alungată din țară, îm­pre­ună cu Regele, când l-au hăituit și l-au vânat pe șoseaua spre Curtea de Argeș. Deci a trecut prin momente foarte di­fi­cile. Dar eu cred că, una pes­te alta, a avut o viață de fa­milie fericită. Poate că o sin­gură umbră a fost – asta e ex­trapolarea mea – că n-a avut un băiat".

Cât privește revenirea la monarhie, academicianul spune: “Ar fi o formă de re­gim extrem de favorabilă re­venirea la monarhie, dar lu­cru­rile depind de conjunctura politică și de modul cum evoluează mentalitatea popu­latiei, că populațiile au o men­talitate care este foarte greu de controlat și care se poate schimba de la oră la oră câ­teodată”.

Prezentăm interviul integral cu istoricul Constantin Bă­lăceanu-Stolnici.

 

Reporter: Regina Ana a fost o femeie împlinită?

Constantin Bălăceanu-Stolnici: Omul se naște singur, trăiește singur, moare singur, cum zicea Paul Sar­tre. Dar totuși a avut o viață de fa­milie, cu copii, cu un soț model care cred că i-a creat foarte multe momente de fe­ricire. Conjunctura istori­că i-a fost nefavorabilă și din cauza asta a avut și momen­te extrem de grele, momente de sărăcie. Chiar ea, înainte de a se mărita, a fost vânzătoa­re la New York, nu trebu­ie să uităm, deși era sco­bo­râtoare din familia mare, din Bourbon-Parma. Împreună cu Regele Mihai a avut o fer­mă care nu era lucru ușor de condus și care nu le crea un confort care să fie corespunzător cu rangul pe care îl aveau și cu educația primită. Deci au avut momente foar­te dificile. A avut un mo­ment dificil când a fost alungată din țară, împreună cu Rege­le, când l-au hăituit și l-au vâ­nat pe șoseaua spre Curtea de Argeș. Deci a trecut prin momente foarte dificile. Dar eu cred că, una peste alta, a avut o viață de familie ferici­tă. Poate că o singură umbră a fost – asta e extrapolarea mea – că n-a avut un băiat.

 

R: Cu ce ar fi schimbat dacă ar fi avut un băiat?

BS: Ar fi fost cu totul altfel sistemul de succesiune.

 

R: Ce se va întâmpla cu Regalitatea?

BS: Vedeți că prevederi­le în domeniul acesta sunt foarte dificil de făcut. Orice se poate întâmpla. Există fac­torul uman, există imprevizi­bilul și atunci ne putem aș­tep­ta la orice, fără a putea face o predicție propriu-zisă.

 

R: Principesa Margare­ta ar trebui să preia atri­bu­țiile. A fost Principele Ni­co­lae care a avut un rol timp de aproximativ doi ani în România. Credeți că va putea Principesa Mar­ga­reta să ducă mai departe ceea ce înseamnă numele Familiei Regale?

BS: Eu cred că da, îl duce foarte bine, adică este o pre­zen­ță la toate manifestările la care vine, este vizibilă, este implicată, de foarte multe ori vorbește, are o activitate pro­tocolară și, uneori, chiar diplomatică interesantă și sunt convins că își poate în­deplini funcția aceasta de re­prezentantă a Familiei Re­ga­le sau de șefă a Familiei Re­gale.

 

R: Ce înseamnă pentru Regele Mihai, ca soț, faptul că, nu poate participa la înmormântarea femeii pe care a iubit-o?

BS: Faptul că a murit, asta este drama cea mare. Al doi­lea lucru, faptul că n-a putut să asiste la înmormântare, dar aceasta n-a fost o decizie luată de el și de familie, ci a fost o decizie impusă de me­dici care au luat în conside­ra­ție alți parametri decât cei sentimentali.

 

R: Principele Nicolae va veni la înmormântarea bunicii sale. Ce înseamnă acest lucru sau cum vedeți dumneavoastră?

BS: Nu trebuie să uităm că oamenii ăștia sunt oa­meni și că orice oameni au relații de familie și toate relațiile de familie implică relații emo­țio­nale și în cadrul relațiior emoționale e normal ca ne­po­tul să vină la înmormân­tarea bunicii sale. Deci altă semnificație mai profundă nu poate să existe decât aceas­tă relație care ține de structu­ra familiei nucleare și ex­tensiei sale pe trei generații.

 

R: Am văzut, în cazul Re­ginei Maria, acel doliu violet. Ce presupune un doliu regal?

BS: Asta e o sintagmă așa, mai ziaristică. E un doliu obișnuit pe care oricine îl poar­tă atunci când se produce o înmormântare. În ca­zul familiilor regale, dată fi­ind importanța persoa­nelor și amploarea ceremonialului, este ceva mai dezvoltat decât doliul obișnuit. Plus că există și unele simboluri din acestea de doliu, cum ar fi așe­zarea drapelelor în bernă, care sunt specifice înmormântărilor oficiale de stat.


R: E vreun ritual anu­me pe care îl respectă?

BS: E, noi nu avem timp de ritual, pentru că nu am avut practic decât patru regi si toata dinastia nu a domnit decât 82 de ani, dar se re­pro­duce într-o formă mai sim­plificată protocolul care a fost aplicat în iunie 1938, când a murit Regina Maria care a fost ultima regină care a fost înmormântată cu o înmormântare oficială în țara noas­tră. Nu are o semnificație spe­cială, este o înmormân­ta­re regală în care corpul este așezat în locurile principale unde regalitatea își are simbolismul său, la Sinaia, unde este Castelul Peleș, la Bucu­rești, unde e Palatul Regal, și după aceea la Curtea de Ar­geș, unde Regele Carol I a ales să-și facă necropola fa­miliei sale.

 

R: Față de alte regine, de ce moartea Reginei Ana nu a creat o emoție atât de puternică în rândul oamenilor din România?

BS: Nu a fost atât de pre­zentă, ea nu a domnit, n-a tră­it în România, a venit din când în când în vizită, nu a luat parte direct la evenimen­tele mari ale istoriei națio­na­le și populația nu s-a simțit chiar atât de solidară cu ea sau într-un număr suficient de mare pentru ca reacția popu­lației să fie vizibilă. Nu cred că este altceva decât un as­pect cantitativ care ține de conjunctura istorică, nu de calitățile reginei.

 

R: Au fost voci în peri­oa­da asta care au spus că Re­gina Ana n-a făcut, de fapt, nimic pentru Româ­nia. Au fost multe voci care au spus că ar trebui să o privim ca pe un simbol al ceea ce reprezintă ea.

BS: Păi în primul rând ca un simbol a ceea ce reprezin­tă ea. Al doilea lucru, a fost so­ția Regelui, a ultimului re­ge și a fost una din soțiile devotate, fiind un model de ne­vastă, cu care Regele a tră­it peste 65 de ani, cam 68 de ani. A fost o mamă bună și a fost o prezență permanentă alături de Familia Regală în toate eforturile pe care ea le-a făcut, în ciuda situației is­to­rice, pentru a sprijini, cât pu­teau ei, destinele istorice ale țării noastre. Totuși nu trebu­ie să uităm că am avut un regim republican dur, comunist, foarte ante-regalist, care a creat o anumită mitologie ne­gativă în jurul Familiei Re­gale care a rămas întipărită în inconștientul colectiv al so­cietății și de care se scapă foarte greu. Acceptarea mo­narhiei, în momentul de față, e o problemă dificilă, pentru că se izbește de anumite ex­pe­riențe de trăire personală care au fost induse de educa­ția comunistă.

 

R: … Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a făcut niște declarații prin care a transmis condo­lean­țe Familiei Regale.

BS: Eu știu la ce faceți alu­zie. Sigur că prima atitudi­ne pe care a avut-o președin­tele Iliescu nu a fost o atitudine care corespundea do­rin­țelor noastre și, în general, unei anumite politeți față de o familie, față de un monarh care nu a făcut decât bine aces­tei țări și care nu venea cu nicio intenție rea. Dar omul și-a modificat părerea pe parcurs și a luat o atitudi­ne pozitivă. L-am întâlnit de foarte multe ori la Palatul Eli­sabeta, l-am întâlnit de foar­te multe ori alături de Re­ge­le nostru și de Familia Rega­lă, așa că, până la urmă, și-a dat seama că, de altfel a și re­cunoscut, ce este inițial a fost o eroare politică și o eroare de comportament.

 

R: Ce mai înseamnă Co­roana pentru români? Pentru România?

BS: Stați că sunt două. În­trebarea este cu dublu sens. Coroana sau Monarhia?


R: Monarhia.

BS: Monarhia este una din formele de organizare po­litică, de sistem politic, care ar putea să se instaureze în România și care cred că ar fi un sistem politic benefic. Pentru că eu am trăit în mo­nar­hia constituțională și îmi aduc aminte că sistemul func­ționa foarte bine și viața era mult mai bună, mai confortabilă și mai plăcută decât cea care se găsește acum. Dar evo­luția evenimentelor isto­ri­ce este imprevizibilă, ca ori­ce eveniment care nu se supune unui determinism riguros.

 

R: Ce ar putea să facă, în momentul de față, Fa­mi­lia Regală, pentru a atra­ge tineri, pentru a atrage vi­itorul acestei țări de par­tea lor? Ca mai multă lume care nu cunoaște sau care n-a trăit în perioada Co­mu­nismului când erau aces­te îndoctrinări anti-monarhice, ce ar putea să facă mai mult?

BS: Familia face destul, adică să fie prezentă la eve­nimentele mari ale națiunii, să creeze evenimente, să se im­plice, în special de ordin social, și să aibă un comporta­ment care să fie corespunzător cu demnitatea Familiei Regale. Lucrurile nu sunt gre­le din partea ei. Elitele ro­mâ­nești și cei care sunt răspunzători de evoluția istorică a țării trebuie să ia măsurile care sunt necesare pentru a asigura țării regimul cel mai fa­vorabil. După părerea mea, ar fi o formă de regim ex­trem de favorabilă revenirea la monarhie, dar lucrurile de­pind de conjunctura po­litică și de modul cum evo­lu­ează mentalitatea populatiei, că populațiile au o men­talitate care este foarte greu de controlat și care se poate schimba de la oră la oră câteodată.

 

R: Ar fi avut Nicolae, Principele Nicolae, aceas­tă șansă? Fiind tânăr, fiind văzut de românii tineri?

BS: Bineînțeles că da. Ori­ce este posibil. Era pre­gătit un scenariu și în acest sens, pentru că era tânăr, era foarte tânăr. Dar Familia a de­cis altfel, e problema lor, nu-i problema noastră, nu-i problema mea să o comen­tez.

Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul

Cele mai citite articole

  • ASTAZI
  • ULTIMELE 7 ZILE
  • ULTIMELE 30 DE ZILE
ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com