S-A LANSAT UN NOU PORTAL PENTRU ALIMENTAŢIE ŞI O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ, WWW.AUALEUFIT.RO

de Andrei Ando | in Interviu | 11 August 2016, 13:09 | 0 comentarii

Andrei Ando: Discutăm despre un subiect de larg interes, un fenomen naţional care a germinat la Arad şi ia proporţii de la o săptămână la alta. Dacă Aradul este un reper important pe harta stilului de viaţă sănătos în Ro­mâ­nia, se datorează și interlocutorului nostru, Cristian Lucuţa. Cristian este antrenor de fitness, tehnician nutriţionist şi promotorul unui stil echilibrat de viață. De curând a lansat portalul www.aualeufit.ro, unde fiecare dintre dumneavoastră puteţi găsi informaţii de interes public despre nutriție și sport. Cristian, am înțeles că ești un adevărat fe­no­men; mobilizezi zilnic 250 – 300 de oameni la Arad și Timi­şoara în sală ta, AuăleuFitness? Cu ce îi tentezi?
Cristian Lucuța: Mă bucur că mişcarea aceasta, AuăleuFitness, va deveni un fenomen naţional!Am în­ceput cu clasele de kangoo, apoi am dezvoltat-o şi am făcut mult mai multe antrenamente în sălile noastre. La un moment dat titulatura aceasta de „Kangoo Jumps” nu mai cuprindea ceea ce se întâmpla la noi în sală. Acum am ajuns să facem nenumărate antrenamente de la clase de „suspensions”, adică TRX, „nolimits”, „fitball”, „fitbalance”, „pilates”, „kangoojumps”.  Avem foarte multe sporturi. Am nu­­mit sala noastră „Auăleu” după cuvântul pe care îl folosesc eu tot tim­pul în sală pentru a încuraja o­a­me­nii care vin la noi.

A.A.: Mă uitam pe filmuleţele pe care le-ai postat pe facebook, vezi cum se mişcă oamenii aceiaşi spui şi tu, în mintea ta: „Auă­leu, aş fi eu capabil de aşa ceva”?
C.L.: Printre cursanţii noştri avem, de la sportivi de performanţă la cel mai înalt nivel, dansatori campioni, practicanţi ai tenisului de performanţă, fotbalişti, baschetbaliști. Sala noastră estepentru toți, de la oameni care practică sportul de performanţă la persoane sedentare, obeze, care nu au mai făcut sport în viaţa lor. E foarte uşor să te in­tegrezi în „familia” noastră, pentru că noi chiar suntem o familie. Noi nu avem cursanți, la sală, noi avem prieteni! Odată ce faci pasul ăsta, te uiţi pe facebook şi vezi un fil­muleţ cu noi, trebuie să ştii că te poţi integra în familia noastră. Pro­blema nu este intensitatea antrenamentelor, pentru că le reglăm în func­ţie de capacitatea de efort a fie­căruia. Problema este dacă crezi că poţi să fii prieten cu noi. Dacă te uiţi la fotografiile noastre şi la viaţa noastră, la ceea ce facem noi lasală şi crezi că poţi fi prieten cu noi chiar dacă ai 120 de kg şi 60 de ani, în­seamnă că poţi să-ți schimbi viaţa alături de noi.

A.A.: Mi separe că ții chiar acum un discurs motivațional.  În­cerci să lucrezi şi la psihicul ce­lor care sunt în jurul tău, în „fa­milia” asta? Dacă bine știu, eşti absolvent de psihologie.

C.L.: Da, şi sunt un prieten! Dacă ar fi să mă definesc pe mine, am multă empatie, nu sunt genul de antrenor impasibil, mecanic. Fe­nomenul Auăleu a luat amploare în Arad şi în Timişoara, deocamda­tă aici este familia noastră. Echi­pa noastră s-a mărit, nu mai suntem doar eu şi Edina, şi este într-o continuă lărgire.

A.A.: De unde vine aplecarea ta spre fitness? E curios să vezi în această ipostază un absolvent de Psihologie.
C.L.: Ca să vă încurc şi mai mult, vă spun că sunt şi absolvent de Inginerie şi absolvent de Master în Economie. Doar Dreptul nu l-am făcut şi nici nu o să-l fac, probabil. Eu am o anumită vârstă. Cei din ge­neraţia mea, înaintea Revoluţiei şi imediat după, ştiau cam două lu­cruri: ori să fie ingineri, ori să fie eco­nomiști. Imediat după revoluţie spre asta m-a dus și pe mine via­ţa, sfaturile părinților. Eu am fost crescut într-un mediu în care sportul era pe ultimul loc. Totuși, sim­țeam o frământare, eram foarte pa­sionat de mișcare, simțeam că spor­tul era cel mai important lucru pe care puteam să îl fac în fiecare zi. Până la urmă sfaturile părinţilor, ale celor din jur, speranţa la o viaţă sigură, la un job sigur, m-au determi­nat să mă angajez într-o primărie, unde am fost funcţionarpublic timp de11 ani.

A.A.: Deci ai fost un birocrat, om în spatele biroului.
C.L.: Da, şi întotdeauna fă­ceam cu multă plăcere planuri diete pentru cei din jur, le dădeam sfaturi în ceea ce priveşte sănătatea, sportul, exerciţiile fizice. Mă pasiona mai mult decât situaţiile de lucrări pe care le făceam pentru echipele de construcţii pe care le aveam în sub­or­dine. La un moment dat, am în­ce­put să fac stagii de pregătire pentru antrenori. Eram convins că nu o să-mi folosească niciodată, dar pur şi simplu am simțit chemarea asta. Încercam să aflu tot mai mul­te, eram şi un autodidact, încercam să văd alţi antrenori cum se antrenează, ce metode au. Concediile mele le petreceam făcând stagii de antrenorul. La un moment dat am avut o întâlnire cu femeia care a in­trodus „kangoojumps” în România şi în mai multe ţări din Europa. Am primit oferta de a înlocui un antrenor la WorldClass, cel mai mare lanţ de săli de fitness din lume. Nu are filială în Arad dar are filială în unul din oraşele învecinate. M-am sim­ţit flatat dar am refuzat, pentru că nu îmi permitea timpul. După foarte multe insistenţe i-am ţinut locul unui antrenor acolo, şi feedback-ul a fost nu bun, a fost exploziv! În câteva săptămâni am du­blat, am triplat, am mărit de patru ori, de cinci ori numărul de clienți, ceea ce pentru mine a fost un şoc.

A.A.: Cum se explică acest suc­ces?
C.L.: După primele două antre­namente pe care le-am ţinut în stilul pe care îl văzusem că se fac an­tre­namentele şi pe care le învăţasem în stagiile mele de pregătire, am fost foarte dezamăgit. Îmi era ruşine să mă uit în oglindă, nu mă simţeam în largul meu.

A.A.: De ce?
C.L.: Pentru că simţeam că nu mi se potriveşte chestia aia pe care o învăţasem eu să o fac. Aveam două posibilităţi: să renunţ, să îmi văd în continuare de viaţa mea de inginer, sau să îmi fac un stil propriu, să re­voluționez, cum ar veni, să uit ce am învăţat, să păstrez principiile să­nătoase și să îmi formez un stil propriu. Practic am reinventat stilul de a face sport! În momentul în care am pus în antrenamente ce simţeam eu că trebuie să fac, după 2-3 zile de ne­somn s-au născut nişte antrenamente în urma cărora vă spuneam feedback-ul a fost exploziv. Nu a început uşor, uşor să crească, ci a trebuit să dublez numărul de ore, să triplez numărul de clienţi de la o zi la alta, de la o săptămână la alta! M-am simţit flatat şi lucrul ăsta mi-a dat de gândit. În scurt timp, când am văzut că asta nu e doar o întâmplare, ci numărul de clienţi creştea exponenţial de la o zi la alta, nu mai aveam destule locuri în sală, nu mai aveam destule clase, începusem să închiriem şi alte săli pe lângă clasele pe care le făceam. Lumea ajunsese să facă sport și lângă sala respec­tivă, şi pe hol, unii aveau un câmp vizual în care vedeau jumătate din mine. A fost un fenomen ne­aşteptat ceea ce făceam eu. Sim­ţeam că place, simţeam că asta trebuie să fac. Spre disperarea familiei şi a ce­lor din jur am renunţat la locul de muncă dintr-o primărie, loc de mun­că sigur, şi spre disperarea alor mei, repet, inginerul şi economistul a de­venit „doar” un antrenor. De acolo am simţit că încep să pot schimba în bine viaţa oamenilor!

A.A.:Te-ai reconstruit, profesional şi personal.Nu ştiu cât de sportiv ai fost tu înainte...
C.L.: Am făcut sport foarte mult, la un moment dat îmi plăcea foarte mult fotbalul, dar datorită in­terdicţiei pe care o aveam din par­tea alor mei, l-am abandonat. Îmi spu­neau că şcoala contează, nu spor­tul.

A.A.: Cred că toţi am avut in­terdicţia asta...
C.L.: Am pierdut păcii. Am avut câţiva ani în care am făcut spor­turi de contact, dar în perioada respectivă nu erau competiții, cum sunt acum, dopajul era în floa­re, reglementările erau foarte puţineşi nu mă regăseam în asta. Din­totdeauna am fost preocupat nu doar de mișcare, ci şi de sănătate. Și după ce m-am lăsat de sporturile de contact făceam două antenamente zilnice.

A.A.: Să revenim în actualitate, să vedem ce înseamnă afacerea ta.
C.L.: Chestia asta nu a pornit ca o afacere, ci ca o pasiune. Şi din fe­ricire pentru mine şi pentru cei din jurul meu a rămas o pasiune. E clar că fiecare dintre noi trebuie să trăim din ceva şi e clar că la un mo­ment dat a început să conteze şi aspectul ăsta, dar nu este cel principal. După cum spuneam, eu nu sunt genul de antrenor şi nici cei din echipa mea nu sunt genul de an­trenori care să își facă antrenamentul şi să plece acasă. Eu, în mo­mentul în care intru în sală, dar nu numai în sală, sunt acolo pentru cursanţii şi prietenii mei, sunt aco­lo să le răspund la întrebări, de mul­te ori întârzii nejustificat de mult în­ceperea unei ore pentru că am de răspuns întrebărilor unei persoane care vrea să ştie mai multe sau care are nişte nelămuriri. Pasiunea, la un moment dat, a devenit şi modalitatea mea de a-mi câştiga existenţa şi sunt printre norocoşii care reu­șesc sătrăiască din ce le place. Sunt foarte mulţi care trăiesc din ce le place, se vede că şi tu faci presa cu pasiune, de când scriai în presa scri­să te urmăream şi îţi urmăream emi­siunile, e clar că faci chestia asta din pasiune. Și eu sunt printre no­ro­coşii care reuşesc să trăiesc din a face bine oamenilor şi a face bine concret, la modul cel mai concret! Văd persoane transformate într-o lună de zile din persoane care nu se pot lega la şireturi la persoane care pot să urce scările fără nici un fel de probleme.

A.A.: Nu este asta o retorică de marketing, doar un fel de a spu­ne? Într-adevăr schimbarea poate fi atât de la îndemâna fiecăruia, atât de spectaculoasă, în­tr-un timp atât de scurt?
C.L.: Cine nu este convins de lu­crurile pe care le spun eu, le poa­te vedea pe Facebook. Avem un al­bum „before and after” cu câteva sute de fotografii. Din păcate nu toa­tă lumea acceptă să fie în albumul respectiv pentru că mulţi se simt jenaţi de perioada în care aveau 120 de kg. Dar avem foarte multe fotografii cu persoane care pur şi simplu şi-au transformat via­ţă. Într-un fel te mişti când ai 1,70 m şi 90 kg şi într-un fel te mişti când ai 1,70 m şi 65 de kg, sau în­tr-un fel te mişti când ai 1,70 m şi 120 de kg şi într-un fel te mişti când ai 1,70 m când ai 70 kg. Multă lume care a slăbit sau care a început să facă sport ştie că chiar şi 10 kg sunt mult de dus în spate. Transformarea grăsimii în masă musculară ne face să ne mişcăm mai ușor. Când spun că o persoană a avut 120, 130 kg şi acum are 80 de kg, înțelegeți că trans­formarea este foarte mare.

A.A.: Care este exemplul tău de cel mai mare succes?

C.L.: Dacă este să vorbim de nu­măr de kilograme, în jur de 60 de kg date jos!

A.A.: În cât timp şi cum? Că şi asta e important.
C.L.: Făcând sport şi ascultându-ne sfaturile în ceea ce priveşte ali­mentația. Totuși, dacă stau să mă gândesc acum,  persoana respectivă a fost o persoană tânără, pur şi simplu s-a transformat, acum zâmbeşte mai mult, poate să meargă la mare, are prieteni. Dar avem şi per­­soane în vârstă, trecute de 60 de ani, care la un moment dat au avut şi o semipareză şi un atac cerebral, şiau scăpat de douăzeci şi ceva de kilograme prin programul nostru şi acum fac „kangoo”. Adică la 60 de ani să faci antrenamente de 2 – 3 ori pe săptămână după ce ai suferit un atac cerebral, ai avut probleme cu colesterolul, ai avut probleme cu retenţia de Apă, mi se pare extraor­dinar. Nu ştiu care reuşită e mai mare, a persoanei tinere care a scăpat de 50, 60 de kg, sau a persoanei care e mai în vârstă şi a scăpat de 20 de kg. Dar aceasta din urmă a scă­pat și de afecţiunile respective! Nu îmi făcusem extraordinar de mari speranțe cu ea, pentru că persoa­na respectivă nu mai făcuse sport niciodată, nu ştia să facă o genoflexiune, nu ştia să stea pe ghetele de kangoo. La primele antrenamente eu aveam emoţii şi mă focusam doar pe ea, pentru că îmi era frică să nu păţească ceva, ştiindu-i şi an­tecedentele.

A.A.:Poate nu multă lume în­ţelege esența acestei activităţi. În ce constă programul pe care tu l-ai elaborat? Care sunt reperele activităţii sportive? Care sunt re­perele alimentaţiei?
C.L.: Iniţial, după cum spuneam, predam doar sport, dar mi-am dat seama şi cred că toată lumea ar trebui să fie conştientă de asta, eu totdea­una spun asta tuturor, că un cursant este necesar să înceapă să mă­nânce sănătos. Deci paradoxal un antrenor trebuie să-şi îndrume cursanţii să înceapă să se alimenteze sănătos cum la fel dacă este să ne alegem un nutriţionist paradoxal un nutriţionist primul lucru pe care trebuie să-l insufle pacientului este să înceapă să facă sport, să-şi găsească un sport potrivit, pentru că lucrurile astea merg mână în mână. La început am făcut diete personalizate pentru fiecare în par­te dintre cei care voiau să slăbească sau să pună masă musculară. Apoi acu­mulând experienţă mi-am dat seama că există nişte repere pe care ar trebui să le urmeze fiecare dintre noi, fie că suntem femei, fie că sun­tem bărbaţi, fie că vrem să slăbim, fie că vrem să punem masă mus­culară. Principiul nostru de die­tă şi de viaţă sănătoasă epuţin deosebit, în sensul că eu consider că fiecare dintre noi avem o greuta­te ideală...

A.A.: Croită pentru el, pe ca­la­podul său, pe organismul său?
C.L.: Exact, o greutate în care respectivul individ e cea mai bună versiune a lui şi în care el este cel mai sănătos. Dacă învăţăm să ne ali­mentăm sănătos şi facem sport corect corpul nostru ajunge la respectiva greutate fără să forţăm lu­crurile. Desigur, putem să formăm, dar riscăm să avem probleme de să­nătate. Există oameni norocoşi care ţin diete extreme şi după ce ţin dieta respectivă au norocul să nu se îmbolnăvească și ajung să aibă o viaţă sănătoasă. Există tot felul de diete dar nu toţi suntem norocoși, or­ganismul unora cedează. Eu nu pot să îmi asum responsabilitatea asta, să invit oamenii să ţină diete extreme care poate că ar duce iniţial la nişte rezultate mai rapide. Eu în­cerc să îndrum oamenii prin programul de slăbire accelerată la care acum poate să adere cursanţii noş­tri din Arad şi din Timișoara, dar odată cu lansarea site-ului WWW. AUALEUFIT.RO o să poată să ade­re la el toţi cei din ţară şi nu numai. Eu, prin programul ăsta de slăbire accelerată, încerc să fac oa­menii să adopte un stil de viaţă să­nă­tos, să-şi accelereze arderile fără să rişte afecţiuni de sănătate.

A.A.: Şi cum se poate realiza asta?
C.L.: Arderile putem să ni le accelerăm prin diferite metode pe care le învăţăm pe parcursul celor zece săptămâni ale programului de slă­bire accelerată. Pe parcursul programului învăţăm să ne alimentăm sănătos şi să deprindem obiceiuri pe care ar trebui să le ţinem toată viaţă. Eu tot timpul spun că singura dietă pe care eu o recomand e die­ta pe care putem să o ţinem toa­tă viaţa. Adică dacă noi suntem con­vinşi că putem să mâncăm doar prune toată viaţa atunci putem să ţinem dieta cu prune. Bineînţeles că lucrul ăsta nu o să se întâmple pentru că dacă mâncăm doar pru­ne, sau doar struguri, ajungem în spital. Dacă credem că putem să mân­căm doar prafuri proteice toa­tă viața, atunci ok, putem să ţinem dieta doar cu prafuri proteice. Lu­crul ăsta nu o să se poată întâmplă, însă, pentru că la un moment dat or­ganismul nostru va ceda. Avem rezultate minunate cu oameni care aderă la principiile noastre chiar dacă procesul e un pic mai îndelun­gat. Pe parcursul celor zece săptămâni e normal ca persoanele respective să slăbească 10 kg, mi se pare că e o slăbire sănătoasă cu aju­torul sportului şi cu ajutorul alimen­tației sănătoase. Există mai multe tipuri de slăbit. Unul este dieta prin care ne frustrăm şi mâncăm foarte, foarte puţin. Pericolul în acele diete este că atunci când mâncăm foarte puţin ne şi încetinim arderile şi în momentul în care nu mai rezistăm să mâncăm foarte, foarte puţin şi începem să mâncăm mai mult, noi fiind cu arderile foarte lente, din păcate depunem accelerat şi revenim iar la kilogramele pe care le-am avut. Noi încercăm să predăm câ­te­va metode prin care să slăbim ac­ce­lerându-ne arderile. Dacă slăbim astfel, după terminarea programului chiar dacă mai facem anumite greşeli din punct de vedere alimentar, kilogramele respective nu o să se depună, pentru că noi deja avem ar­derile intense. Mi-am dat sema că foarte multe persoane nu se în­gra­șă neapărat pentru că mănâncă foarte mult, există şi aria asta de oa­meni, dar majoritatea slăbesc pentru că fac anumite greşeli alimentare. De aceea eu am o înţelegere cu o persoană care are 90 de kg sau 100 de kg, nu o condamn pentru că a mâncat exagerat de mult. Chiar ştiu sigur că există persoane de 100 de kg care mănânca la fel de mult ca şi cursanţi de ai mei care au 60 de kg,şitotuşi persoanele respective au 40 de kg în plus. De ce? Pen­tru că pesoanele cu 120 de kg, da­to­rită unor greşeli pe care le-au fă­cut, sau poate unor boli, sau poate unor afecţiuni, sau poate din cauza unei sarcini,au depus. La o sarcină de 9 luni de zile persoana respectivă nu a putut să se miște, poate, pen­tru că risca să piardă sarcina. Exis­tă diferite cauze ale îngrășării, nu neapărat pentru că au mâncat foarte mult au ajuns la greutatea asta. Prin sport, respectiv programul de slăbire accelerată, asta în­cer­căm: să pornim din nou motoarele, să accelerăm arderile şi atunci corpul o să înceapă să ajungă la gre­utatea ideală.

A.A.: Un astfel de program e pretabil pentru oricine?

C.L.: Da pentru oricine e pretabil programul respectiv. M-au în­trebat dacă pot să intre în program persoane care alăptează? Da, pot, doar că trebuie să avem grijă când alăptăm că trebuie să evităm anumite alimente.
(Va urma)


Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul

Cele mai citite articole

  • ASTAZI
  • ULTIMELE 7 ZILE
  • ULTIMELE 30 DE ZILE
ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com