Gheorghe Falcă, primarul Aradului: „Pentru a reuşi lucruri mari pentru România şansa oraşelor Arad şi Timişoara este să joace împreună, să constituie o axă de dezvoltare!” (II)

de Andrei Ando | in Interviu | 9 August 2016, 12:52 | 0 comentarii

"Cum vii de la Budapesta şi mergi mai departe, următorul pol este Bucureştiul, dacă cobori ai un pol la Belgrad şi dacă urci este unul în Ucrai­na. În acest perimetru nu veți găsi un pol economic de un milion de locuitori. Or, de la Budapesta luaţi un com­pas şi la orice 400 de km vă veţi învârti în Europa veţi găsi un astfel de pol economic. As­ta înseamnă că dezvoltarea polului Arad-Timișoara se va produce natural, doar că administraţia nu poate lă­sa lucrurile să se întâmple de la sine, ci chiar trebuie să le spri­jine, să le anticipeze."
Andrei Ando: Unii s-au grăbit să vorbească nu despre o zonă metropolitană comună, ci de-a dreptul des­pre o metropolă. Or, o metropolă înseamnă un singur oraş? Într-acolo va evolua în viitor relaţia ce­lor două municipii?
Gheorghe Falcă: Nu ne putem imagina o metropolă. Noi discutăm de zona me­tro­politană Arad şi zona me­tropolitană Timişoara. Atunci când discuţi despre calitatea vieţii nu poţi să vorbeşti doar despre zona urbană, ci trebu­ie să vorbeşti şi de zona ru­rală. Aşa cum vedeţi toate localităţile apropiate de Arad cresc natural, nu trebuie să facă nici un efort să crească. Poţi locui în mediul rural,în care taxele sunt întotdeauna mai mici, spaţiile de locuit sunt mai mari, există curţi mai mari, şi printr-o navetă zilnică să ajungi la serviciu. Există o hartă a navetei la ni­vel naţional, în care Aradul şi Timişoara nu stau bine. Avem navete şi de la 60 de km. Asta înseamnă că cele două oraşe, ca două aspiratoare, au strâns totul, s-au dez­voltat atât de tare încât au nevoie să treacă la o altă eta­pă. Astăzi nu te mai poţi dezvolta pe necesitatea de forţă umană, ci trebuie să te dezvolţi pe noi tehnologii.
 
A.A.: Arădenii se tem de centralizare, că vor pier­de în continuare instituţii şi că vor deveni dependenţi de drumurile la Timișoa­ra, că vor fi deposedați de resurse. Noi am pierdut tot ce era de pierdut în favoarea Timişoarei.
G.F.: Să ştiţi că eu sunt de acord cu micşorarea rolului instituţiilor.Tot umflăm insituţii şi facem reguli, și ne pierdem tot timpul căutând nu cumva să greșim față de una dintre ele. Întrebaţi un om de afaceri mic, o langoşe­rie, și vă va spune că nu mai rezistă de instituţii. Nu mai avem pantofar, că nu îşi permite să scrie hârtii peste hârtii. El nu este contabil, nu este jurist, el știe să rezolve pro­blemelede pantofi, excesele birocratice îl descurajea­ză. Cred că invers trebuie să vedem lucrurile, să terminăm cu superstructura statalăși să încurajăm industria, economia. Noi vorbim de o mare pierdere că se mută niș­te funcții la Timișoara. Să în­ce­pem să vorbim despre ma­rele câştig al Aradului când se dezvoltă economia, când vine un investitor puternic, când vine cineva cu o super teh­nologie şi începe cetăţeanul arădean să fie din ce în ce mai bine plătit. Spre asta trebuie să tindem, nu să tot privim în urmă.
 
A.A.:Investitorul respectiv trebuie să aleagă în­tre Arad şi Timişoara. De ce să aleagă Aradul?
G.F.: Sunt foarte multe argumente pentru asta. Ex­perții Băncii Mondiale spun că şansa noastră este că Ara­dul e oraşul cu cele mai mici ta­xe pe proprietate, dintre ora­șele mari din România. Asta va genera un gen de dez­voltare care înseamnă atragerea unei forţe de muncă educate din Timişoara în zo­na Aradului.
 
A.A.:Cum cele mai mici taxe pe proprietate? Ști­am că Aradul este unul dintre cele mai scumpe ora­şe din punct de vedere al taxelor.
G.F.: Vedeţi, aici este de fapt războiul între minciună şi adevăr. Această minciună a fost propagată ani de zile de opozanţii oraşului. Eu tot spuneam că municipiul Arad este municipiu de rang 2 și ni­ciodată taxele cele mai mari din municipiul Arad nu pot să fie mai mari decât ta­xele cele mai mici din munici­piile de rang 1. Arădenii nu ştiu ce impozite vin cetă­țe­nilor din Timişoara, ce im­pozite plătesc firmele din Ti­mişoara.
 
A.A.: Dar poate că nici nu îi interesează.
G.F.: Evident, dar dacă vrei să faci comparaţie, trebu­ie să te intereseze. Spe­cia­liş­tii spun că avantajul în acest pol este că Aradul, prin taxele mici pe proprietate, poate să genereze o atracţie pentru unii investitori care au forţă de muncă superior calificată. Ei pot migra, la un moment dat, din Timişoara spre Arad.
 
A.A.: Dezvoltarea me­tro­politană comună, din punct de vedere economic, social şi teritorial, are ca ţin­tă atingerea unei populaţii de un milion de locuitori în zona Arad-Timi­șoa­ra.
G.F.: Da, este vorba de lo­cuitorii din cele două zone metropolitate unite.În anii din urmă am încercat să vă pre­zint cum sunt polii în toa­tă zona noastră din Eu­ro­pa. Cum vii de la Budapesta şi mergi mai departe, următorul pol este Bucureştiul, dacă cobori ai un pol la Belgrad şi dacă urci este unul în Ucrai­na. În acest perimetru nu veți găsi un pol economic de un milion de locuitori. Or, de la Budapesta luaţi un com­pas şi la orice 400 de km vă veţi învârti în Europa veţi găsi un astfel de pol economic. As­ta înseamnă că dezvoltarea polului Arad-Timișoara se va produce natural, doar că administraţia nu poate lă­sa lucrurile să se întâmple de la sine, ci chiar trebuie să le spri­jine, să le anticipeze. A fost consulul onorific al Spa­niei la dezbaterea referitoare la polul Arad-Timișoara şi a luat cuvântul, spunându-ne că densitatea populației Ti­mişorii este mai mică decât densitatea orașului Barcelo­na. Deci nu este nevoie să te extinzi, ci trebuie să ştii să îţi fo­loseşti toate resursele. Ara­dul este peste Timişoara ca su­prafaţă administrativă, deci și noi avem un mare poten­țial pentru a fructifica tot ce înseamnă spaţiu urbanistic.
 
A.A.: Domnule primar, la Arad problema este că sa­lariile sunt mici, nu faptul că locurile de muncă ar fi puține. Ce să atragă aici un milion de locuitori?
G.F.: Aveți dreptate, dom­nule Ando. Trebuie să fim sinceri, astăzi, în Arad, avem salarizare începând de la salariul minim pe economie. Eu vreau ca arădeanul să urce de la salariul minim pe economie. Cum se poate rea­liza acest lucru? Prin două metode: 1. să atrag nu doar din exterior, ci şi din interi­or, investitori, să vină investi­torul privat oricare ar fi, să crească concurența între an­gajatori; 2. angajatul  să conştientizeze că trebuie să se pro­fesionalizeze. Cu cât an­ga­jații sunt mai specializați, cu atât sunt mai bine plătiți. Or, astăzi, o parte din industria Aradului se concentrează pe activități unde nu ai nea­părat nevoie de specialiști, iar oamenii sunt plătiți ca atare. Vedeți de ce mă in­teresează atât de mult acest pol Arad-Timișoara? Să con­tribuim și prin el la împrospătarea profilului industriei. Noi, azi, realizăm componen­te de elicoptere în Arad, com­ponente în care se folosesc computerele pentru rea­lizarea pieselor. Oamenii ace­ia au o pregătire medie, au un liceu şi au o specializare şi lucrează pe un utilaj de un milion de euro. Câtă lume din Arad cunoaşte că Aradul realizează troleibuze pentru Cluj? Câtă lume ştie că în Arad se cercetează să avem au­tobuze electrice? Că tram­vaie ca la Arad circulă la Mun­chen și Viena? Că trenu­rile de călători fabricate la noi rulează pe cinci continente, la fel și cele de marfă? Că aproape nu există autoturism în Europa care să nu aibă în componența sa piese realizate în Arad? Vin cu o va­loare adăugată fantastică şi pentru firmă, şi pentru so­cietate. Nu trebuie să ne oprim din dezvoltare, să spu­nem: „Știţi, gata, ocoliţi-ne dragi investitori, că noi am terminat discuţia cu voi!” Nu, nu am terminat-o, când încă avem oameni cu salariul minim pe economie pe mine mă preocupă să le dăm o șan­să suplimentară. De fapt, vreau să înţelegem un lucru. Pentru ce se luptă un oraş? 1. luptă pentru a avea cât mai multă forţă de muncă, logic, cât mai mulţi oameni angajaţi cu salarii cât mai bune; 2. luptă pentru cât mai mulţi investitori, atât autohtoni cât și străini; 3. luptă pentru cât mulţi turişti, pentru că ei sunt cei care prin consum ge­nerează foarte rapid o anumită dezvoltare.
 
A.A.: Haideți să insistăm și pe turismul Aradu­lui, că nu prea avem cu ce ne lăuda.
G.F.: Este adevărat, Ara­dul are un turism de tranzit şi un turism economic, dar este mult mai mare decât turismul din Iaşi, care este un oraș istoric și un mare cen­tru regional. Am avut un turism mai mare și decât Ora­dea, dar vom scădea în relația cu aceasta, pentru că Oradea şi-a finalizat centrul și s-ar putea să aibă o creştere, Clujul şi-a finalizat câteva obiective urbanistice şi s-a lansat în turism. Aradul şi Ti­mişoara au şansa să aducă mai mulți turiști dacă Timi­șoa­ra va câştiga titulul de Ca­pitală Culturală Europeană. De aceea, acesa este și un obiectiv pe care noi ni-l asumăm și suntem alături de Ti­mişoara. Dvs. cunoașteți ce beneficii aduce până și participarea în această competiție, pentru că ați coordonat demersurile Aradului în cursa pentru Capitală Cultu­rală Europeană 2021, și ați fă­cut o treabă bună. Astăzi, via­ța culturală arădeană ur­mează cadrul pe care l-ați schi­țat în proiectul de candidatură, și noi alocăm unul din­tre cele mai importante procente din bugetul local, la scară națională, pentru ac­ti­vitățile culturale. Noi trebu­ie să ne rezolvăm nişte pro­bleme de infrastructură ca să ne putem axa după aceea pe Cetate, pe tot ce înseamnă obiectiv turistic. Acum renovăm splendidul Palat Cultu­ral al orașului, apoi vom re­nova Teatrul. În următorii trei ani primăria va renova toa­te fațadele liceelor din centrul orașului, obiective is­torice, iar asta va schimba în bine aspectul Aradului, va fi o atracție suplimentară.
 
A.A.: Revin asupra în­vățământului. Este firesc să existe o cooperare instituţională între administraţie şi învăţământ, fie că dis­cutăm de învăţământ su­pe­rior, de învăţământ tehnic sau de învăţământ li­ce­al. Repetăm ca pe un re­fren că universitatea, şcoala, în general, este motorul dezvoltării unei comunităţi. Dar vedem că motorul acesta este de foarte multe ori defazat.În oraşul Arad avem două universităţi cu două facultăţi de educaţie fizică, cu două facultăţi de asistenţă socială, două fa­cultăţi care produc profesori în acelaşi domeniu, și toate pierd studenți, nu mai sunt adaptate pieței forței de muncă dar perseverează în aceeași ofertă concurentă.
G.F.: Ce mă bucur că spu­neţi dumneavoastră, că dacă aş spune eu, aş fi etiche­tat ca un om politic care sunt împotriva universităţilor. Fap­tul că aţi spus-o dum­nea­voastră, m-a salvat!
 
A.A.: Nu e vorba de a fi îm­potriva universităților ori a liceelor, ci de a te co­re­la cu nevoile. Până când în­văţământul nostru superior se încăpăţânează să fie o fabrică de produs şomeri cu diplomă? Până când îi trimitem la liceu pe copiii care iau nota 2 la evaluarea naţională, să îi ținem degeaba patru ani în liceu și să nu își bacalaureatul? Dacă ne ascundem căciula, nu înseamnă că ne dezvoltăm! Noi vorbim despre for­ță de muncă specializată, calificată, dar nu avem meseriași care să lucreze în fabrici.
G.F.: Asta este de fapt so­luţia: creăm acest pol în care îi punem pe actorii implicați să gândească împreună viitorul. Nu mai poţi gândi că o universitate realizează forţă de muncă pentru Timişoara şi o universitate pentru Arad. Trebuie să revenim la ceea ce înseamnă legătura școlii cu economia.
 
A.A.:În rezoluția semnată de dvs. și primarul de la Timișoara scrie că profilarea pe domeniul ştiinţei şi tehnologiei va fi un viitor brand al zonei de dezvoltare metropolitană co­mună Arad-Timişoara. As­ta a justificat această paranteză mai largă, insistenţa pe educaţie. Pe de altă par­te, am văzut că vă propuneți și creşterea mobilităţii şi conectivităţii în zona de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timi­şoa­ra. Cum vedeţi această creş­tere a mobilităţii şi conectivităţii?
G.F.:Singura poziţie a dezvoltării infrastructurii care astăzi are deficienţe este calea ferată.În rest, pe drumul european, pe autostradă vi­teza este fantastică. De ace­ea s-a putut observa o mişcare rapidă a forţei de muncă între cele două oraşe, dar aici nu mai discutăm doar de cele două oraşe, ci discutăm de zo­na metropolitană. Zona me­tropolitană Timişoara este mai mare decât zona me­tropolitană a Aradului. Noi trebuie să fim foarte atenţi la con­dițiile de deplasare. O na­vetă corectă trebuie să nu depășească 40 de minute. O navetă cu probleme este de maxim 60 de minute. Exper­ţii au apreciatcă avem una din­tre cele mai bune reţele pentru naveta cu mașina, dar avem probleme la cea pe ca­lea ferată. Aici va trebui in­ter­venit neapărat în anii următori!
A.A.:În rezoluţie se amin­tește despre includerea şi pregătirea unui proiect pilot de investiţii terito­riale integrate pentru ciclul financiar 2021 – 2027, destinat zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timişoara. Asta ce ar însemna? Că rea­lizarea acestei zone metropolitane este o chestiune de cel puţin zece ani?
G.F.: Asta însemană că noi trebuie să gândim o di­mensiune pentru 2021-2027, să pregătim la Agenţia de Dezvoltare Regională o struc­tură astfel încât în 2021 să preia întreaga coordonare a proiectului. V-am spus, mi­za este uriașă, este vorba de 800 de milioane euro! Ba­nii urmează să meargă spre un spital regional, spre inves­tiții, infrastructură. Timi­şoa­ra nu are decât un sfert de cen­tură, Aradul are 75%, dar nu înseamnă că nu trebuie să se închidă și centura ru­tieră a Aradului, în următorii ani! Vreţi, nu vreţi,cei din vestul țării contribuim tot la capitala dragă nouă, Bucu­reşti, şi dacă celor din vestul țării le merge bine, atunci pun­ga aceea în care se adună contribuțiile la Bucureşti va fi un sac mai mare, capabil să îi ajute şi pe ceilalţi. Lu­ând bani din vestul țării au făcut centura Dăbuleniului, la Dolj. Ajută asta economia naționa­lă? Nu, oamenii din Dăbu­leni nu vor mai merge cu că­ruţa sau mașina prin Dăbu­leni, ci o să ocolească, fără ma­re feed-back pentru țară. În schimb la Timişoara, dacă era centură, şi Aradul dacă avea centură, saltul economic era mult mai mare pentru toată România! Suntem în­tr-un punct important, de unde putem genera creștere nouă, dezvoltare pentru Ara­dul nostru drag. Noi gândim acum un proiect pentru ur­mătoarele decenii. Acum se modelează, se profilează, Ara­dul de mâine. Viitorul nu poate fi conceput fără acest parteneriat strategic cu Timi­șoara, care nu este concuren­tul nostru, ci un tovarăș de drum, un partener în care tre­buie să avem încredere și care, la rândul său, să aibă în­credere în noi. Nu mai trebuie să ne risipim în polemici politice inutile, într-o fal­să retorică patriotardă, în dușmănii care nu știm de unde izvorăsc și unde vor duce. Aradul să crească și să prospere, numai asta să ne preocupe! 

Gheorghe Falcă, primarul Aradului: „Pentru a reuşi lucruri mari pentru România şansa oraşelor Arad şi Timişoara este să joace împreună, să constituie o axă de dezvoltare!” (I)




Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul

Cele mai citite articole

  • ASTAZI
  • ULTIMELE 7 ZILE
  • ULTIMELE 30 DE ZILE
ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com