ETIMOLOGII: au pățit-o și alții

de Ionel Funeriu | in Etimologii | 17 Aprilie 2016, 12:44 | 0 comentarii

În vremea lui François Rabelais (sec. 16) s-a încercat latinizarea forțată a francezei. Mulți s-au opus tendinței.

În vremea lui François Rabelais (sec. 16) s-a încercat latinizarea forțată a francezei. Mulți s-au opus tendinței. Dar nimeni n-a făcut-o cu atât talent ca Rabelais. Redau, în traducerea lui Romulus Vulpescu, o pagină din Gargantua și Pantagruel, care, asemenea Prânzului academic al lui Odobescu, mă scutește de prea multe comentarii. Ca de fiecare dată, literatura ripostează la excese cu armele sale:

Cum a întâlnit Pantagruel pe unul din Limoges, care stâlcea limba franțuzească

Într-o zi, n-aș putea să spun care, Pantagruel ieșise la plimbare cu prietenii săi spre poarta orașului, pe drumul care duce la Paris; când în fața lui s-a ivit deodată un școlar frumușel, care venea dinspre partea aceea. După ce și-au dat binețe, l-a întrebat:

– De unde vii, prietene?

– Din opidul unde ființează ilustra și notoria academie denumită Lutetia.

– Ce zice? a întrebat Pantagruel pe unul din prietenii lui.

– Vrea să spună că vine de la Paris.

– A, vii de la Paris? a întrebat din nou Pantagruel. Și cum își petrec vremea domnișorii care învață la Paris?

Școlarul a răspuns:

– Traversăm Secvana în dilicul și crepuscul; ambulăm prin compitele și quadriviile urbei; expectorăm locuțiunile latine. După care ne transferăm în abundentele taverne […] ingurgitând opulente spatule de ovine agrementate de petroselinonul adiacent. Considerând anemia pecuniară a buzunarelor și având în vedere, în general, penuria metalului feruginos, pentru a lichida obligațiunile contractate, abandonăm în garanție caietele și ornamentele noastre vestimentare, așteptând magnificiența larilor și penaților paterni.

– Ce spune nebunul ăsta? întrebă Pantagruel. Îmi pare că vorbește limba diavolului, ca să ne zăpăcească dinadins cu descântece vrăjitorești.

Unul din cei de față a încercat să-l lămurească:

– Măria ta, acest domnișor se căznește să maimuțărească limba parizienilor, dar nu face altceva decât s-o împestrițeze cu zdrențe latinești. Se crede mai iscusit decât Pindar și, disprețuind vorbirea obișnuită, își închipuie că e un mare orator pe franțuzește!

Pantagruel l-a întrebat pe școlar dacă acest lucru e adevărat, iar acela a răspuns:

– Ilustrisime, în genul rațiunii mele nu e apt a distinge divagațiunile acestui plebeu ignar, care își debitează insanitățile într-o franceză vulgară; ci, a contrario, eu îmi dau silința s-o înfrumusețez per longum et per latum, redându-i rezonanța latină.

– Să te ia naiba! a izbucnit Pantagruel. Am să te învăț eu să vorbești ca lumea! Dar, mai întâi, ia spune-mi, din ce parte ești?

Școlarul a răspuns:

– Originea primordială a bunicilor și străbunicilor mei a fost în ținuturile limuzine, unde repauzează corpul sfântului Marțial.

– Aha! a spus Pantagruel. Ești din Limoges, de la coada vacii, și ai venit aici să faci pe parizianul? Am să-ți rup urechile!

Apoi, punându-i mâna în gât, a strigat:

– Te-ai apucat să stâlcești limba țării, schimonositule! Am să te stâlcesc și eu, să mă ții minte!

Văzând că se îngroașă gluma, școlarul din Limoges a început să se vaite:

– Văleleu, tăticule, mânca-ți-aș sufletul, maica ta Cristoase, îndură-te, tălică, nu mă păli, nu mă stâlci, nu mă stropși, că n-oi mai greși cât oi trăi!

Iar Pantagruel a spus:

– Așa? Vasăzică știi să vorbești ca oamenii?


În loc de concluzie, versurile lui Hughes Salel închinate lui Rabelais, amintind adagiul latin ridendo castigat mores = râzând se îndreaptă moravurile:

Nu te-ndoi, vei fi la cinste mare;

De-aceasta poţi să fii încredinţat,

Căci scrisul tău, pe glumă-ntemeiat,

Bogate-nvăţături ne-a dăruit

Ca-n vremuri înțeleptul Democrit.



Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul


 

 

Suntem peste tot

ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com