162 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

in | 19 Ianuarie 2012, 15:56 | 7 comentarii

Aniversăm anul acesta 162 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, cea mai strălucitoare personalitate a culturii româneşti, un om înzestrat de Dumnezeu cu un har aparte, o sensibilitate deosebită, geniu dar şi un patriot ardent, lucru arătat de-a lungul întregii sale vieţi. Ca persoană publică a militat pentru unirea tuturor românilor,
Aniversăm anul acesta 162 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, cea mai strălucitoare personalitate a culturii româneşti, un om înzestrat de Dumnezeu cu un har aparte, o sensibilitate deosebită, geniu dar şi un patriot ardent, lucru arătat de-a lungul întregii sale vieţi. Ca persoană publică a militat pentru unirea tuturor românilor, pentru moralitate şi bun simţ, criticând aspru corupţia, lichelele, incompetenţii şi trădătorii. S-a născut la Botoşani, în 1850. Este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai cărămidarului Gheorghe Eminovici, provenind dintr- o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută în

Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poeziile sale. Din 1866 până în 1969, pribegeşte pe traseul Cernăuţi – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucureşti. Sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a relaţiilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu a reuşit. Ajunge sufleor şi copiator de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihai Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copiator la Teatrul Naţiona, unde îl cunoaşte pe I.L. Caragiale. Continuă să publice în Familia; scrie poezii, drame, fragmente de roman, rămase în manuscris; face traduceri din germană. Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti, se împrieteneşte cu Ion Slavici, o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle, începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Între 1872 şi 1874 este student la Berlin; Junimea îi acordase o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Întors în ţară, trăieşte la Iaşi între 1874 şi 1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Vaslui şi Iaşi, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. Continuă să publice în Convorbiri literare.

Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie şi-l introduce în Junimea. E îndrăgostit de Veronica Micle. În 1883 se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institutul de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul de Poezii, singurul tipărit în timpul vieţii. Se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Belu. Eminescu este numitorul comun al sufletului poetic al neamului românesc. E născătorul nostru de gânduri care ne-a învăţat un grai al minunii: „limba Eminescu”. Au trecut peste 160 de ani de când s-a născut un geniu şi vor mai trece încă câteva sute, dar nici unul dintre noi nu va ajunge la înălţimea lui. El va rămâne în veci „Unicul – Luceafărul”.

Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul




 

Suntem peste tot

ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com